cuculeásă s. f., g.-d. art. cuculései; pl. cuculése substantiv feminincuculeasă
CUCULEÁSĂ, cuculese, s. f. (Rar) Cucă2. Comisoaia Ilisafta iar s-a tînguit că rămîne singură ca o cuculeasă, căci i se duc și feciorii și i se duce și soțul domniei-sale intr-o altă nebunie. SADOVEANU, F. J. 422. substantiv feminincuculeasă
cuculeasă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cuculeasă | cuculeasa |
plural | cuculese | cuculesele | |
genitiv-dativ | singular | cuculese | cuculesei |
plural | cuculese | cuculeselor |