CUBILÓU, cubilouri, s. n. Cuptor vertical cilindric, format dintr-o manta de tablă căptușită cu cărămidă refractară, în care se încălzește metalul împreună cu combustibilul și cu materialele auxiliare, pentru a obține fuziunea metalului sau pentru topirea și turnarea lui în forme. – Din fr. cubilot. substantiv neutrucubilou
CUBILÓU s.n. Cuptor în formă de coș, folosit pentru fuziunea fontei. [Pron. -lou. / < fr. cubilot]. substantiv neutrucubilou
CUBILÓU s. n. cuptor vertical, folosit în turnătorii pentru topirea fontei. (< fr. cubilot) substantiv neutrucubilou
cubilóu s. n., art. cubilóul; pl. cubilóuri substantiv neutrucubilou
CUBILÓU, cubilouri, s. n. Cuptor vertical cilindric, format dintr-o manta de tablă căptușită cu cărămidă refractară, utilizat în turnătorii. – Din fr. cubilot. substantiv neutrucubilou
CUBILÓU, cubilouri, s. n. Cuptor vertical cilindric, înalt de 5-6 m, căptușit cu cărămizi refractare, în care se încălzește metalul împreună cu combustibilul și materialele auxiliare: pentru a obține fuziunea metalului sau pentru topirea și turnarea lui în forme. substantiv neutrucubilou
cubilou substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cubilou | cubiloul |
plural | cubilouri | cubilourile | |
genitiv-dativ | singular | cubilou | cubiloului |
plural | cubilouri | cubilourilor |