cuarț definitie

CUART, -Ă adj. din patru în patru. ◊ malarie sau febră cuartă = formă clinică de malarie în care accesele de febră revin din patru în patru zile. (< fr. quart) adjectiv cuart

CUARȚ, cuarțuri, s. n. Bioxid natural de siliciu, care se găsește în roci în stare neconsolidată (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, transparente și incolore (în stare pură) sau diferit colorate (când conțin și substanțe străine), utilizat în tehnică, în industria optică, în industria materialelor refractare, la bijuterii etc. [Var.: cvarț s. n.] – Din germ. Quarz, fr. quartz. substantiv neutru cuarț

cuarț s. m. – Bioxid natural de siliciu. – Var. cvarț. Fr. quartz. Var., ușor înv., reproduce pronunțarea germ. substantiv neutru cuarț

CUARȚ s.n. Mineral foarte răspândit în natură, care se găsește în stare amorfă în nisip sau cristalizat în cristale de diferite culori. [Var. cvarț s.n. / < germ. Quarz, cf. fr. quartz]. substantiv neutru cuarț

cuarț s. n., (sorturi) pl. cuárțuri substantiv neutru cuarț

cuarț n. cristal de stâncă. substantiv neutru cuarț

CUARȚ s. n. mineral răspândit în natură în stare amorf în nisip sau sub formă de cristale transparente ori divers colorate. (< germ. Quarz, fr. quartz) substantiv neutru cuarț

*cŭarț și cvarț n., pl. urĭ (germ. quarz). Min. Oxid de siliciŭ (SiO2). – E solid, incolor saŭ colorat. Lovit cu amnaru, scapără de dur ce e. Varietățĭ: cristalu de stîncă, cŭarțu ialin (p. instrumente optice), cŭarțu saŭ topazu fumuriŭ, morionu (negru), safiru, (sineliŭ saŭ albastru), ametistu (violet), citrinu (topaz fals orĭ spaniol, limoniŭ), cŭarțu de Compostela (cărămiziŭ), aventurina (galbenă închisă cu puncte de mică strălucitoare ca auru), ochĭu de pisică (cu fire de amiant), ochĭu de tigru (galben închis mătăsos), păru Veneriĭ (cu cristale de rútil), cŭarțu lăptos, lidita (cu care se încearcă auru), nisipu, ĭaspu, calcedonia, cremenea, agata și opalu. substantiv neutru cŭarț

CUARȚ, (2) cuarțuri, s. n. 1. Bioxid natural de siliciu, care se găsește în roci în stare neconsolidată (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, transparente și incolore (în stare pură) sau diferit colorate (când conțin și substanțe străine), utilizat în tehnică, în industria optică, în industria materialelor refractare, la bijuterii etc. 2. Varietate de cuarț (1). [Var.: cvarț s. n.] – Din germ. Quarz, fr. quartz. substantiv neutru cuarț

CUARȚ, cuarțuri, s. n. Mineral care se găsește în natură în stare amorfă, ca nisip sau în formă de cristale exagonale, transparente și incolore în stare pură sau diferit colorate cînd conțin și substanțe străine. – Variantă: cvarț s. n. substantiv neutru cuarț

cuart (-turi), s. n.1. (Înv.) Sfert, a patra parte. – 2. Durata serviciului de gardă în marină. – Var. (1) cvart, (2) cart. It. quarto (sec. XIX). Și în forma cuartă, s. f. (înv., contribuție pe recoltă, sec. XVIII; cvartă muzicală; careu la jocul de cărți), din it. cuarta. Cr. cuartet, s. n., din it. quartetto. substantiv neutru cuart

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cuarț

cuarț   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cua cuarțul
plural cuarțuri cuarțurile
genitiv-dativ singular cua cuarțului
plural cuarțuri cuarțurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z