CUANTIZÁ vb. I. tr. (Fiz.) A aplica principiile teoriei cuantelor; a cuantifica. [Pron. cuan-. / < it. quantizzare]. verb tranzitivcuantiza
cuantiza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)cuantiza | cuantizare | cuantizat | cuantizând | singular | plural | ||
cuantizând | cuantizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | cuantizez | (să)cuantizez | cuantizam | cuantizai | cuantizasem | |
a II-a (tu) | cuantizezi | (să)cuantizezi | cuantizai | cuantizași | cuantizaseși | ||
a III-a (el, ea) | cuantizează | (să)cuantizai | cuantiza | cuantiză | cuantizase | ||
plural | I (noi) | cuantizăm | (să)cuantizăm | cuantizam | cuantizarăm | cuantizaserăm | |
a II-a (voi) | cuantizați | (să)cuantizați | cuantizați | cuantizarăți | cuantizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | cuantizează | (să)cuantizeze | cuantizau | cuantizară | cuantizaseră |