www.ReduPedia.ro
Definitie cuțit - ce inseamna cuțit - Dex Online

cuțit definitie

CUȚIT acioaie, briptă, bulat, buton, ceacâie, ciacâscoabă, sculă, șiș, șuriu, unealtă. substantiv neutru cuțit

cuțít n., pl. e (lat. côtítus, dat pe cute, orĭ din re-cŭtitus, circumcis. V. cute, ascut). Unealtă de tăĭat maĭ ales pînea [!] și carnea saŭ orĭ-ce se poate tăĭa. Lovitură de cuțit: ĭ-a tras un cuțit. Fig. Emoțiune, durere, groază: a simțit un cuțit în inimă. A fi la cuțite cu cineva, a fi în mare dușmănie cu el. A ajuns cuțitu la os, aŭ ajuns lucrurile la extrem, nu se maĭ poate răbda. V. bricĭ, briceag, custură, pumnal. substantiv neutru cuțit

cuțít s. n., pl. cuțíte substantiv neutru cuțit

CUȚÍT, cuțite, s. n. 1. Instrument de tăiat, format dintr-o lamă metalică și dintr-un mâner, având numeroase și variate întrebuințări în gospodărie, în atelier etc. ◊ Expr. A avea pâinea și cuțitul (în mână) = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. A fi (certat) la cuțite sau a se avea la cuțite (cu cineva) = a fi sau a ajunge dușman neîmpăcat (cu cineva), a se urî (cu cineva). A pune (cuiva) cuțitul în gât = a sili (pe cineva) să facă ceva. A-i ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterilor; a fi într-o situație dificilă, precară. (A fi) pe (o) muchie de cuțit = (a se afla) într-o situație gravă, dificilă, la un pas de nenorocire. A-i da (cuiva) un cuțit prin inimă = a simți o durere adâncă. ♦ Instrument de os, de metal etc. asemănător cu un cuțit (1), cu care se taie hârtie sau foile unei cărți. ♦ Bisturiu; p. ext. operație, intervenție chirurgicală. 2. Sculă așchietoare pentru mașinile-unelte, având o parte activă cu un tăiș principal, confecționată din material rezistent la uzură. ◊ Cuțit de plug = parte a plugului, care taie brazda în plan vertical, fiind situată înaintea trupiței. 3. Piesă principală a cântarului, sensibilă la cea mai ușoară atingere, care indică greutatea unui corp. 4. Piesă componentă a unor aparate de conectare, care realizează o legătură electrică. 5. (Zool.; în sintagma) Cuțit-de-mare - lamelibranhiat cu valvele de forma plăselelor de briceag, care trăiește în Marea Neagră (Solen marginatus). – Probabil lat. *acutitus (< acutire < acutitus). substantiv neutru cuțit

cuțít (cuțíte), s. n.1. Instrument de tăiat, format dintr-o lamă metalică. – 2. Piesă principală a cîntarului. – 3. Durere de șale. – Mr. cățut, cuțut, megl. cuțǫt, istr. cuțit. Lat. *cotῑtus, de la *cotῑre „a ascuți” (Tiktin, ZRPh., XVIII, 148; Pușcariu 471; Pascu, I, 74; Rosetti, I, 165; DAR; Pușcariu, Lr., 198); cf. cute, ascuți, custură. S-a propus și un der. de la *acutῑre (Candrea-Dens., 468), care nu prezintă mai multe avantaje. – Der. cuțitar, s. m. (persoană care face sau vinde cuțite; bătăuș, mardeiaș); cuțitărie, s. f. (atelier sau prăvălie unde se ascut sau se vînd cuțite); (în)cuțita, vb. (a avea un junghi în șale; a înțepa, a înjunghia); cuțitătură, s. f. (durere de șale); cuțitoaie, s. f. (lamă ascuțită folosită în tîmplărie; rindea lungă, instrument de strungar; strung; cuțit de potcovar; brăzdar de plug; pește de rîu, Cobitis taenia); cuțit(oi), vb. (a lucra cu cuțitoaia); cuțitură, s. f. (cuțit care nu taie), cf. custură. substantiv neutru cuțit

cuțit n. 1. instrument de tăiat compus dintr’o lamă și un mâner; a ajunge cuțitul la os, a ajunge durerea și suferința la culme, a pierde răbdarea; 2. lovitură de cuțit; 3. în medicina populară, junghiu prin cap: bolnav de cuțit; 4. fierul cel lung al plugului care taie drept în jos. [Lat. *COTITUS, dat la cute]. substantiv neutru cuțit

la cuțite (cu cineva) expr. în relații foarte încordate (cu cineva). substantiv neutru lacuțite

cuțít-de-máre (animal) s. m. substantiv neutru cuțit-de-mare

pe muchie de cuțit expr. într-o situație foarte critică; în primejdie; în echilibru precar. substantiv neutru pemuchiedecuțit

a-i ajunge cuțitul la os expr. 1. a ajunge într-o situație limită 2. a nu mai răbda / suporta o stare de fapt / o situație substantiv neutru aiajungecuțitullaos

a avea pâinea și cuțitul expr. a deține toată puterea / toate mijloacele substantiv neutru aaveapâineașicuțitul

a răsuci cuțitul în rană (cuiva) expr. a spori supărarea (cuiva). substantiv neutru arăsucicuțitulînrană

a învârti cuțitul în rană expr. a adăuga la suferința cuiva un nou motiv de suferință; a spori suferința (cuiva). substantiv neutru aînvârticuțitulînrană

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cuțit

cuțit   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuțit cuțitul
plural cuțite cuțitele
genitiv-dativ singular cuțit cuțitului
plural cuțite cuțitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z