cruntare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimecruntare
- Vezi aici mai multe rimecruntare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucru
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
CRUNTÁ, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și cruntez] – Lat. cruentare. verbcrunta
cruntá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 crúntă/crunteáză verbcrunta
CRUNTÁ, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și: cruntez] – Lat. cruentare. verbcrunta
CRUNTÁ vb. I v. încrunta. verbcrunta
cruntà v. a însângera: cruntând paloșul nostru într’însul BALC. verbcruntà
cruntéz v. tr. (lat. cruentare). Vechĭ. Umplu de sînge. Azĭ. Taĭ (lovesc, mușc) așa în cît să curgă puțin sînge: s´o cruntez eŭ așa cît trebuĭe (VR. 1932, 4, 22). Vidin. Scurtez (mustața). V. încruntat. verbcruntez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicruntare
| cruntare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cruntare | cruntarea |
| plural | cruntări | cruntările | |
| genitiv-dativ | singular | cruntări | cruntării |
| plural | cruntări | cruntărilor | |