cronograf definitie
- Vezi aici mai multe sinonimecronograf
- Vezi aici mai multe rimecronograf
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucro
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuaf
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curaf
CRONOGRÁF I. s. m. autor de cronici (1). II. s. n. 1. scriere populară reprezentând un fel de sinteză a istoriei generale. 2. instrument înregistrator al timpului. ◊ instrument folosit pentru verificarea funcționării ceasornicelor și a cronometrelor. (< fr. chronographe) substantiv masculincronograf
*cronográf m. (vgr. hrono-gráphos). Scriitor de cronografiĭ, cronicar, analist. – Vechĭ hr- (după ngr.). substantiv masculincronograf
cronográf1 (cronicar) (-no-graf) s. m., pl. cronográfi substantiv masculincronograf
cronográf2 (scriere, aparat) (-no-graf) s. n., pl. cronográfe substantiv masculincronograf
CRONOGRAF2, cronografe, s. n. Aparat automat de precizie, prevăzut cu un mecanism de ceasornic, care înregistrează începutul și sfârșitul unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare, folosit în fizică, în aviație, în sport etc. – Din fr. chronographe. substantiv neutrucronograf
CRONOGRÁF1 s.n. Scriere populară reprezentând un fel de sinteză a istoriei generale. [Pl. -fe, -furi. / < fr. chronographe, cf. gr. chronographos]. substantiv neutrucronograf
CRONOGRÁF2 s.n. Instrument înregistrator al timpului. ♦ Instrument folosit la verificarea funcționării ceasornicelor și a cronometrelor. [< fr. chronographe, cf. gr. chronos – timp, graphein – a scrie]. substantiv neutrucronograf
CRONOGRÁF I. s. m. autor de cronici (1). II. s. n. 1. scriere populară reprezentând un fel de sinteză a istoriei generale. 2. instrument înregistrator al timpului. ◊ instrument folosit pentru verificarea funcționării ceasornicelor și a cronometrelor. (< fr. chronographe) substantiv neutrucronograf
cronograf n. cronică veche împodobită cu povești; e o istorie a lumii începând cu Biblia, cu împărații romani și bizantini până la domnitorii Bulgarilor și Sârbilor. substantiv neutrucronograf
CRONOGRÁF1, cronografe, s. n. Scriere cu caracter popular care reprezintă o sinteză a istoriei generale, alcătuită pe baza izvoarelor istorice combinate cu legende biblice și populare. Cronograful lui Moxa. [Var.: hronográf s. n.] – Din ngr. hronográfos. substantiv neutrucronograf
CRONOGRÁF2, cronografe, s. n. Aparat automat de precizie, prevăzut cu un mecanism de ceasornic, care înregistrează începutul și sfârșitul unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare, folosit în fizică, în aviație, în sport etc. – Din fr. chronographe. substantiv neutrucronograf
CRONOGRÁF1, cronografe, s. n. Scriere cu caracter popular, care reprezintă o sinteză a istoriei generale, alcătuită pe baza izvoarelor istorice combinate cu legende biblice și cu legende populare. Cronograful lui Moxa. substantiv neutrucronograf
CRONOGRÁF2, cronografe, s. n. Aparat automat de- precizie, prevăzut cu un mecanism de ceasornic, care înregistrează începutul și sfîrșitul unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare; se folosește în fizică, artilerie, aviație, sport etc. Cronograful servește la calcularea vitezei unui proiecții. substantiv neutrucronograf
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicronograf
| cronograf substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cronograf | cronograful |
| plural | cronografi | cronografii | |
| genitiv-dativ | singular | cronograf | cronografului |
| plural | cronografi | cronografilor | |
| cronograf substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cronograf | cronograful |
| plural | cronografi | cronografii | |
| genitiv-dativ | singular | cronograf | cronografului |
| plural | cronografi | cronografilor | |