CROMÍSM s. n. (Med.) Intoxicație cu crom. – Crom + suf. -ism. substantiv neutrucromism
CROMÍSM s.n. Intoxicație cronică cu crom. [< crom + -ism]. substantiv neutrucromism
CROMÍSM1 s. n. intoxicație cronică cu crom. (< crom2- + -ism) substantiv neutrucromism
CROMÍSM2 s. n. colorație excesivă a unor organe (flori, fructe, frunze, semințe). (< fr. chromisme) substantiv neutrucromism
CROMÍSM s. n. (Med.) Intoxicație cu crom. – Crom + suf. -ism. substantiv neutrucromism
cromism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cromism | cromismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | cromism | cromismului |
plural | — | — |