crepusculare definitie

CREPUSCULÁR, -Ă adj. Referitor la crepuscul, de crepuscul. [Cf. fr. crépusculaire, it. crepuscolare]. adjectivcrepuscular

CREPUSCULÁR, -Ă adj. 1. referitor la crepuscul. ◊ slab luminat, abia vizibil. ◊ (despre un curent poetic din literatura italiană de la începutul sec. XX) care manifesta predilecție pentru tonurile mijlocii, pentru vagul culorii, pentru o banalitate ostentativă și un prozaism voit al expresiei. 2. (despre animale) care este activ după apusul Soarelui. (< fr. crépusculaire) adjectivcrepuscular

*crepusculár, -ă adj. (d. crepuscul; fr. crépusculaire). De crepuscul: lumină crepusculară. adjectivcrepuscular

crepusculár adj. m., pl. crepusculári; f. crepusculáră, pl. crepusculáre adjectivcrepuscular

CREPUSCULÁR, -Ă, crepusculari, -e, adj. Care ține de crepuscul, privitor la crepuscul. ♦ Slab luminat, abia vizibil. – Din fr. crépusculaire. adjectivcrepuscular

CREPUSCULÁR, -Ă, crepusculari, -e, adj. De crepus­cul, referitor la crepuscul. Istovit după douăsprezece ceasuri de muncă deasupra tomurilor cu știința aridă,, cobora din mansarda săracă, pentru a-și pompa din specta­colul acesta crepuscular o energie întinerită. C. PETRESCU, S.192. În lumina crepusculară a zilei ce murea, se ridică de pe clapele candide ale pianului o armonie îndurerată. D. ZAMFIRESCU, R. 110. adjectivcrepuscular