CREP, crepuri, s. n. 1. Cauciuc natural, de culoare albă-gălbuie, din care se fac tălpi pentru încălțăminte. 2. Țesătură subțire, încrețită, din fire de mătase sau de lână suprarăsucite. ◊ Crep satin = țesătură cu una dintre fețe mată și cu cealaltă lucioasă. ♦ Bucată dintr-o asemenea țesătură, de culoare neagră, care se poartă la braț, la rever sau la pălărie în semn de doliu. – Din fr. crêpe. substantiv neutrucrep
crep (crépuri), s. n. – 1. Iesle. – 2. Jgheab. – Var. creplă. Germ. Krippe, prin intermediul pronunțării săs. Krep (Pușcariu, Dacor., II, 599). Rar, în Trans. substantiv neutrucrep
CREP1 s.n. Cauciuc natural, albicios la culoare, folosit pentru tălpi la încălțăminte. [< fr. crêpe]. substantiv neutrucrep
CREP2 s.n. Țesătură subțire, de mătase sau de lână, cu suprafața ușor încrețită. ♦ Bucată neagră dintr-o astfel de țesătură, purtată (la rever) în semn de doliu. [< fr. crêpe]. substantiv neutrucrep
crep s. n., (sorturi) pl. crépuri substantiv neutrucrep
CREP1 s. n. Cauciuc natural, de culoare albă-gălbuie, din care se fac tălpi pentru încălțăminte. Pantofi cu crep. substantiv neutrucrep
CREP s. n. 1. cauciuc natural, alb-gălbui și translucid, obținut prin coagularea latexului cu acid acetic sau formic, pentru tălpi la încălțăminte. 2. țesătură subțire de mătase sau de lână, cu fața ușor încrețită. ◊ bucată neagră dintr-o astfel de țesătură purtată (la rever) în semn de doliu. (< fr. crêpe) substantiv neutrucrep
crep (crépuri), s. n. – 1. Țesătură subțire. – 2. Talpă de cauciuc. Fr. crêpe. – Der. crepdeșin, s. n., din fr. crêpe de Chine, termen comercial; crepon, s. n., din fr. crépon. substantiv neutrucrep
1) crep n., pl. urĭ (germ. krippe. ĭesle). Trans. Munt. Troacă (jgheab) dintr´un trunchĭ (saŭ și de peatră [!]) pusă la o fîntînă saŭ la un izvor p. a adăpa vitele: în dosu fîntîniĭ era un crep pentru adăpat vitele (Vl. – Univ. 4 ĭun. 1910, 1, 6). – Și creplă, f., pl. e. substantiv neutrucrep
*2) crep n., pl. urĭ (fr. crêpe d. lat. crĭspus, creț. V. crispez). Un fel de stofă străvezie de mătase orĭ de lînă fină. Crep de China, crep maĭ des de cît cel obișnuit și din care se fac eșarpe [!], șalurĭ ș. a. Bucată neagră din această stofă care se poartă în semn de doliŭ. – V. fludă, zăbranic. substantiv neutrucrep
crep n. 1. zăbranic, stofă de mătase sau de lână, ușoarâ și cam încrețită; 2. bucată de crep ce se poartă în semn de doliu și care se pune obișnuit la pălărie sau la braț (=fr. crêpe). substantiv neutrucrep
CREP, (3) crepuri, s. n. 1. Cauciuc natural, de culoare albă-gălbuie, din care se fac tălpi pentru încălțăminte. 2. Țesătură subțire, încrețită, din fire de mătase sau de lână suprarăsucite. ◊ Crep satin = țesătură cu una dintre fețe mată și cu cealaltă lucioasă. ♦ Bucată dintr-o asemenea țesătură, de culoare neagră, care se poartă la braț, la rever sau la pălărie în semn de doliu. 3. (La pl.) Sorturi de crep (2). – Din fr. crêpe. substantiv neutrucrep
CREP2 s. n. Țesătură subțire, încrețită, de mătase sau, uneori, de lină. Pe un pod pășește alene fiica unui mandarin, Sub cartelul de crep galbin care-l pleacă despre soare. ALECSANDRI, P. III 88. ◊ Bucată dintr-o asemenea țesătură, de culoare neagră, care se poartă mai ales la braț sau la pălărie în semn de doliu. Crepul de doliu face pată, mărginind lumina și întunecînd-o. ANGHEL, PR. 61. substantiv neutrucrep
crep substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | crep | crepul |
plural | crepuri | crepurile | |
genitiv-dativ | singular | crep | crepului |
plural | crepuri | crepurilor |