COVÁLI, covali, s. m. (Reg.) Fierar. – Din ucr. koval. substantiv masculincovali
covácĭ m., pl. tot așa (vsl. kovačĭ, d. kovati, a fabrica: rus. kováč; ung. kovács; alb. kováč. V. cușniță, acov, nicovală, parascovenie, potcoavă). Vest. Vechĭ. Ferar [!]. – Azĭ în nord-est coválĭ, pl. tot așa (rut. koválĭ). substantiv masculincovacĭ
cováli (reg.) s. m., pl. cováli substantiv masculincovali
COVÁLI, covali, s. m. (Reg.) Fierar. – Din ucr. koval. substantiv masculincovali
COVÁLI, cnvali, s. m. (Regional) Fierar, covaci. Un covali fiare-nroșește, Le bate și le lățește, Cu ochiul le potrivește, Bețe late făurește. CORBBA, A. 12. Dumitrache Hălăngescu, zis și Năstratin, covali. SADOVEANU, P. S. 75. substantiv masculincovali
covali substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | covali | covaliul |
plural | covali | covalii | |
genitiv-dativ | singular | covali | covaliului |
plural | covali | covalilor |