COTIZÁ, cotizez, vb. I. 1. Intranz. A plăti o cotizație. 2. Refl. recipr. (Rar) A se uni pentru a participa la o cheltuială comună. – Din fr. cotiser. verbcotiza
COTIZÁ vb. I. 1. intr. A plăti o cotizație, o cotă-parte. 2. refl. (Franțuzism) A se uni pentru a participa la o contribuție bănească, la o cheltuială comună. [P.i. -zez. / < fr. cotiser]. verbcotiza
COTIZÁ vb. I. intr. a plăti o cotizație. II. refl. a se uni pentru a participa la o cheltuială comună. (< fr. cotiser) verbcotiza
cotiza, cotizez v. i. (pub.) a mitui cu regularitate pe cineva. verbcotiza
cotizá (a ~) vb., ind. prez. 3 cotizeáză verbcotiza
cotizà v. 1. a regula suma ce fiecare trebue să plătească; 2. a se reuni, a contribui la o cheltuială comună. verbcotizà
COTIZÁ, cotizez, vb. I. Intranz. A plăti o cotizație; a contribui cu o anumită parte la o cheltuială comună. verbcotiza
COTIZÁ, cotizez, vb. I. 1. Intranz. A plăti o cotizație. 2. Refl. recipr. (Rar) A se uni pentru a participa la o cheltuială comună. – Din fr. cotiser. verbcotiza
*cotizéz v. intr. (fr. cotiser, d. cote, cotă). Contribuĭ c´o anumită sumă de banĭ la un termin fix p. un scop oare-care: la societate cotizăm cu un franc pe lună. – Rar și a se cotiza, v. refl. (fr. se cotiser). verbcotizez
cotiza verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)cotiza | cotizare | cotizat | cotizând | singular | plural | ||
cotizând | cotizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | cotizez | (să)cotizez | cotizam | cotizai | cotizasem | |
a II-a (tu) | cotizezi | (să)cotizezi | cotizai | cotizași | cotizaseși | ||
a III-a (el, ea) | cotizează | (să)cotizai | cotiza | cotiză | cotizase | ||
plural | I (noi) | cotizăm | (să)cotizăm | cotizam | cotizarăm | cotizaserăm | |
a II-a (voi) | cotizați | (să)cotizați | cotizați | cotizarăți | cotizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | cotizează | (să)cotizeze | cotizau | cotizară | cotizaseră |