COTILIÓN, cotilioane, s. n. Dans de bal cu ritm de marș sau de cadril, cu figuri și cu scene mimice foarte variate; melodie după care se executa acest dans. [Pr.: -li-on] – Din fr. cotillon. substantiv neutrucotilion
COTILIÓN s.n. (Rar) Dans cu figuri și scene de mimică; melodia acestui dans. [Pron. -li-on. / < fr. cotillon]. substantiv neutrucotilion
COTILIÓN s. n. vechi dans de societate cu figuri și scene de mimică pentru patru sau opt dansatori; melodia corespunzătoare. (< fr. cotillon) substantiv neutrucotilion
*cotilión n., pl. oane (fr. cótillon, dim. d. cotte [fustă țărănească], cuv. germanic. D. fr. vine engl. coat, haĭnă. V. redingotă). Un fel de dans saŭ, maĭ bine zis, maĭ multe dansurĭ la un loc, întrerupte de pauze în timpu cărora se primesc diferite darurĭ. V. revelion. substantiv neutrucotilion
cotilión (-li-on) s. n., pl. cotilioáne substantiv neutrucotilion
COTILIÓN, cotilioane, s. n. Dans de bal cu ritm de marș sau de cadril, cu figuri și cu scene mimice foarte variate; melodie după care se executa acest dans. [Pr.: -li-on] – Din fr. cotillon. substantiv neutrucotilion
COTILIÓN, cotilioane, s. n. (Învechit) Dans cu figuri și scene mimice. Locotenentul era... excelent conducător de cotilioane. VLAHUȚĂ, O. A. III 67. – Pronunțat: -li-on. substantiv neutrucotilion
cotilion substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cotilion | cotilionul |
plural | cotilioane | cotilioanele | |
genitiv-dativ | singular | cotilion | cotilionului |
plural | cotilioane | cotilioanelor |