cornár m. Vest. P. P. Acela care ține plugu de coarne, numit și cornácĭ și cornícĭ. Mold. (Sec. 18). Perceptoru cornărituluĭ. adjectivcornar
cornácĭ m., pl. tot așa (d. corn). Cornar. Dun. Pl. Cĭuline, colțanĭ. V. colțan. adjectivcornacĭ
cornáci1 adj. m., pl. cornáci; f. sg. și pl. cornáce adjectivcornaci
cornáci2 s. m., pl. cornáci adjectivcornaci
CORNÁCI1, cornaci, s. m. Plantă erbacee acvatică cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe, fructe negre-cenușii, având două-patru coarne și semințe comestibile (Trapa natans). – Corn1 + suf. -aci. adjectivcornaci
CORNÁCI2, -CE, cornaci, -ce, adj. (Despre animale) Cu coarne lungi. – Corn1 + suf. -aci. adjectivcornaci
CORNÁCI2, -E, cornaci, -e, adj. (Despre animalele cornute) Cu coarne lungi. Bou cornaci. adjectivcornaci
CORNÁCI1 s. m. Plantă erbacee acvatică cu flori albe și fructele cu patru colțuri, negre-cenușii și comestibile (Trapa natans); castane-de-baltă, castane-de-lac. adjectivcornaci
cornaciu m. cel ce ține coarnele plugului. adjectivcornaciu
CORNÁC s.m. (Rar) Conducător de elefanți sau (p. ext.) de alte animale în India. [< fr. cornac, cf. port. cornaca]. substantiv masculincornac
CORNÁC s. m. conducător de elefanți sau de alte animale, în India. (< fr. cornac) substantiv masculincornac
*cornác m. (fr. cornac, d. singalezu kurawa-nayaka, șef de grajd). Îngrijitor și conductor al unuĭ elefant. substantiv masculincornac
cornác s. m., pl. cornáci substantiv masculincornac
cornac m. conducător de elefanți. substantiv masculincornac
CORNÁC, cornaci, s. m. Persoană care îngrijește și conduce elefanți sau, p. ext., alte animale. – Din fr. cornac. substantiv masculincornac
CORNÁC, cornaci, s. m. (Franțuzism) Conducător de elefanți sau, p. e x t., de alte animale, lin șireag de elefanți, mînați de cornacii ce-i încalecă și-i îmboldesc. ODOBESCU, S. III 110. Te vezi... pus pe un măgar care pleacă fuga duduit cu bățul dinapoi de cornacul său. NEGRUZZI, S. I 329. substantiv masculincornac
cornaci adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | cornaci | cornaciul | cornace | cornacea |
plural | cornaci | cornacii | cornace | cornacele | |
genitiv-dativ | singular | cornaci | cornaciului | cornace | cornacei |
plural | cornaci | cornacilor | cornace | cornacelor |