CORÍZĂ s.f. Inflamație a mucoasei nazale; rinită. [< fr. coryza, cf. gr. koryza]. substantiv feminincoriză
*coríză f., pl. e (vgr. kóryza, guturaĭ). Med. Numele științific al guturaĭuluĭ. substantiv feminincoriză
coríză s. f., g.-d. art. corízei; pl. coríze substantiv feminincoriză
coriză f. Med. guturaiu. substantiv feminincoriză
CORÍZĂ, corize, s. f. Inflamare a mucoasei nazale; guturai. ◊ Coriză spasmodică = boală alergică ce apare la persoanele sensibilizate la diferite substanțe din aer. Coriză contagioasă = boală de natură virotică sau microbiană, întâlnită la unele păsări de curte (găini și curci) sau la bovine. – Din fr. coryza. substantiv feminincoriză
coriză | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | coriză | coriza |
plural | corize | corizele | |
genitiv-dativ | singular | corize | corizei |
plural | corize | corizelor |