COREPETÍȚIE, corepetiții, s. f. Repetiție făcută cu corepetitorul. – Din germ. Korrepetition. substantiv feminincorepetiție
COREPETÍȚIE s.f. Exersarea unui rol sau a unei partide de canto cu ajutorul corepetitorului. [Cf. germ. Korrepetition]. substantiv feminincorepetiție
COREPETÍȚIE s. f. exersare a unui rol, a unei partide de canto cu ajutorul corepetitorului. (< germ. Korrepetition) substantiv feminincorepetiție
COREPETÍȚIE, corepetiții, s. f. Repetiție făcută cu corepetitorul. – Din germ. Korrepetition. substantiv feminincorepetiție
corepetiție | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | corepetiție | corepetiția |
plural | corepetiții | corepetițiile | |
genitiv-dativ | singular | corepetiții | corepetiției |
plural | corepetiții | corepetițiilor |