CONTURNÁ vb. I. tr. A înconjura, a ocoli. ♦ A încinge, a înconjura (cu ornamente, motive ornamentale). [Cf. it. contornare, fr. contourner]. verb tranzitivconturna
conturná vb. tr. a înconjura, a ocoli. ♦ a încinge (cu ornamente); a contura (I, 2). (< it. contornare, fr. contourner) verb tranzitivconturna
conturna verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)conturna | conturnare | conturnat | conturnând | singular | plural | ||
conturnând | conturnați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | conturnez | (să)conturnez | conturnam | conturnai | conturnasem | |
a II-a (tu) | conturnezi | (să)conturnezi | conturnai | conturnași | conturnaseși | ||
a III-a (el, ea) | conturnează | (să)conturnai | conturna | conturnă | conturnase | ||
plural | I (noi) | conturnăm | (să)conturnăm | conturnam | conturnarăm | conturnaserăm | |
a II-a (voi) | conturnați | (să)conturnați | conturnați | conturnarăți | conturnaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | conturnează | (să)conturneze | conturnau | conturnară | conturnaseră |