www.ReduPedia.ro
Definitie contradicție - ce inseamna contradicție - Dex Online

contradicție definitie

CONTRADÍCȚIE s.f. 1. Categorie filozofică care reflectă raportul dintre laturile contrare ale oricărui obiect, proces sau fenomen, legătura internă a contrariilor, unitatea și lupta acestora. ◊ (Log.) Raport de contradicție = raport între două noțiuni (sau judecăți), dintre care una neagă cu totul pe cealaltă, conținutul noțiunii (sau judecății) care neagă rămânând însă nedeterminat; în contradicție (cu...) = în opoziție, în dezacord (cu...) 2. Nepotrivire, contrazicere (între idei sau fapte). [Gen. -iei, var. contradicțiune s.f. / cf. lat. contradictio, fr. contradiction]. substantiv feminin contradicție

CONTRADÍCȚIE s. f. 1. raportul dintre laturile contrare ale oricărui obiect, proces sau fenomen, legătura internă a contrariilor, unitatea și lupta acestora. ♦ (log.) raport de ~ = raport între două noțiuni (sau judecăți), dintre care una o neagă cu totul pe cealaltă, conținutul noțiunii (sau judecății) care neagă rămânând nedeterminat; în ~ (cu) = în opoziție, în dezacord (cu)... 2. nepotrivire între idei sau fapte. (< fr. contradiction, lat. contradictio) substantiv feminin contradicție

CONTRADÍCȚIE, contradicții, s. f. 1. (Fil.) Opoziție a celor două laturi contrarii (negativ și pozitiv, vechi și nou) existente în orice fenomen din natură, gîndire și societate, care sînt în același timp legate între ele și se întrepătrund, rezultatul apariției și învingerii acestei opoziții constituind motorul dezvoltării, al evoluției de la inferior la superior. Contradicția dintre tendința de lărgire nelimitată a producției și consumul limitat nu este unica contradicție a capitalismului, care în genere nu poate exista și nu se poate dezvolta fără contradicții. LENIN, O.III 39. Înrăutățirea situației materiale a maselor largi populare duce la intensificarea luptei lor împotriva scăderii nivelului de trai, împotriva politicii militariste, duce la ascuțirea contradicțiilor de clasă dintre burghezia impe­rialistă și oamenii muncii, la creșterea valului de greve în țările capitaliste. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 19. Contra­dicția de interese dintre oraș și sat, dintre industrie și agricultură se exprimă pe plan social prin contradicția de clasă dintre masele țărănimii și clasele exploatatoarecontradicție care nu poate fi rezolvată decît prin doborîrea exploatatorilor și eliberarea agriculturii din ex­ploatarea capitalistă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 2/2. Heraclit a arătat existența contradicțiilor în natură și în oarecare măsură chiar în istorie. CONSTANTINESCU, HERACLIT 7. Contradicții antago­niste = contradicții la baza cărora stă lupta- de neîm­păcat dintre vechi și nou și care nu se pot rezolva decît prin distrugerea vechiului, constituind în același timp conținutul intern al procesului de dezvoltare, al transformării schimbărilor cantitative în schimbări cali­tative, Contradicțiile economice dintre oraș și sat în socie­tatea capitalistă sînt contradicții antagoniste.Contra­dicții neantagoniste = contradicții îndărătul cărora nu stau clase vrăjmașe cu interese diametral opuse și a căror stingere se face prin dezvoltare lentă, fără a duce Ia conflicte antago­niste. În societatea socialistă contradicțiile dintre relațiile de producție și forțele de producție sînt contradicții neanta­goniste.Loc. adv. În contradicție cu... = în opoziție sau în dezacord cu... În aceste rînduri autorul intră în contradicție cu el însuși. 2. (Sens curent) Nepotrivire între idei sau fapte, • contrazicere, Spirit de contradicție = tendință a unor oameni de a contrazice totdeauna pe ceilalți. – Pronunțat: -ți-e. substantiv feminin contradicție

CONTRADÍCȚIE, contradicții, s. f. 1. Situație a două lucruri care se opun. 2. (Log.) Conjuncția unei propoziții și a negației sale. 3. Nepotrivire între idei, fapte etc. ◊ Spirit de contradicție = tendință de a contrazice mereu pe ceilalți. ◊ Loc. adv. În contradicție cu... = în opoziție sau în dezacord cu... – Din fr. contradiction, lat. contradictio. substantiv feminin contradicție

contradícție (-ți-e) s. f., art. contradícția (-ți-a), g.-d. art. contradícției; pl. contradícții, art. contradícțiile (-ți-i-) substantiv feminin contradicție

*contradicțiúne f. (lat. contradíctio, -ónis). Contrazicere. – Și -ícție. substantiv feminin contradicțiune

contradicți(un)e f. 1. acțiune de a contrazice; 2. opozițiunea sentimentelor sau a discursurilor cuiva: a admite contradicțiunea; 3. opozițiune între două sau mai multe lucruri: contradicțiune între vorbe și fapte. substantiv feminin contradicțiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului contradicție

contradicție   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contradicție contradicția
plural contradicții contradicțiile
genitiv-dativ singular contradicții contradicției
plural contradicții contradicțiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z