construcție definitie

CONSTRÚCȚIE s.f. 1. Faptul de a construi: construire. ♦ Alcătuire, compunere. 2. (Concr.) Lucru construit, clădire, lucrare, edificiu. 3. Aranjamentul, aranjarea cuvintelor potrivit regulilor gramaticale ale unei limbi. [Gen. -iei, var. construcțiune s.f. / cf. fr. construction, lat. constructio]. substantiv feminin construcție

CONSTRÚCȚIE s. f. 1. faptul de a construi; construire. ◊ alcătuire, compunere. 2. clădire, lucrare, edificiu. ◊ (pl.) ramură a economiei naționale care are ca obiect executarea clădirilor. 3. ~ i de mașini = ramură a industriei care produce mașini, unelte, instalații, utilaje. 4. grup (stabil) de cuvinte între care există anumite raporturi gramaticale. ◊ mod de aranjare a cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. (< fr. construction, lat. constructio) substantiv feminin construcție

CONSTRÚCȚIE construcții, s. f. 1. Faptul de a con­strui; construire. Baza dezvoltării întregii economii industria grea, și îndeosebi industria construcției de mașini, creată în anii regimului de democrație populară este în continuă creștere și produce mușini și utilaj necesar dezvoltării celorlalte ramuri ale industriei și mecanizării agri­culturii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2751. Peste un sfert de ceas Crîngașu telefona la județeană, arătînd că lemnul pentru construcție a fost adus. CAMILAR, TEM. 281. ◊ (Referitor la perioada de trecere de la capitalism la socialism și de la socialism la comunism) Una din prin­cipalele probleme ale construcției de partid și de stat este problema alegerii, repartizării și educării cadrelor. SCÎN­TEIA, 1953, nr. 26S6. Cauza internaționalismului proletar, cauza Uniunii Sovietice sînt strîns legate de cauza con­strucției socialismului în fiecare țară. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 110, 1 /l. ◊ Loc. adj. și adv. În construcție = (aflat) în cursul procesului de construire. Case în construcție. ♦ Alcătuire, compunere. Dar puterea adevărat uimitoare în minuirea limbii romînești o arată Coșbuc în construcția strofei. GHEREA, ST. CR. III 378. 2. (Concretizat) Lucru construit (ca întreg sau ca parte constitutivă a unui întreg); (în special) clădire, casă, edificiu. Marile construcții au devenit adevărate școli de însușire a tehnicii celei mai noi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2676. Podul de la Drăgășani... măsoară patru sute de metri și nenumărate picioare de piatră îi susțin lunga construcție metalică. BOGZA, C. O. 331. Ajungea lingă uriașe construcții neisprăvite, înălțînd pereți de cărămizi roșii. C. PETRESCU, î. II 158. 3. Alăturare a unor părți de vorbire sau de propozi­ție în conformitate cu regulile gramaticale. La baza limbii literare artistice stă alegerea construcțiilor gramati­cale, a vocabularului, a expresiilor strîns legate de intenția, de planul și scopul lucrării artistice. L. ROM. 1953, nr. 1, 96. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) construcțiúne s. f. substantiv feminin construcție

CONSTRÚCȚIE, construcții, s. f. 1. Clădire executată din zidărie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care servește la adăpostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.; spec. casă, edificiu, clădire. 2. Faptul de a construi. ◊ Loc. adj. și adv. În construcție = (aflat) în cursul procesului de construire. ♦ Alcătuire, compunere, structură. 3. (La pl.) Ramură a economiei naționale care are ca obiect efectuarea de construcții (1); ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul, proiectarea și executarea construcțiilor. ◊ Construcții de mașini = ramură a industriei care produce mașini, instalații, utilaje, mijloace de transport etc.; ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul, proiectarea și construirea instalațiilor, mașinilor etc. 4. (Lingv.) Grup de cuvinte între care există anumite raporturi sintactice; grup stabil de cuvinte. ♦ Mod de a grupa cuvintele în propoziții și propozițiile în fraze. – Din fr. construction, lat. constructio. substantiv feminin construcție

constrúcție (-ți-e) s. f., art. constrúcția (-ți-a), g.-d. art. constrúcției; pl. constrúcții, art. constrúcțiile (-ți-i-) substantiv feminin construcție

*construcțiúne f. (lat. constrúctio, -ónis. V. de- și in-strucțiune). Acțiunea de a construi. Dispozițiunea părților unuĭ edificiŭ. Edificiŭ. Gram. Așezarea cuvintelor în frază: construcțiunea frazeĭ germane e greoaĭe. – Și -úcție. substantiv feminin construcțiune

construcți(un)e f. 1. edificiu construit; 2. dispozițiunea diferitelor părți ale unui edificiu, ale unei mașini; 3. Gram. așezarea vorbelor și a propozițiunilor după regulele limbei. substantiv feminin construcțiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului construcție

construcție   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular construcție construcția
plural construcții construcțiile
genitiv-dativ singular construcții construcției
plural construcții construcțiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z