considerație definitie

CONSIDERÉNT, considerente, s. n. Motiv, punct de vedere, argument logic; considerație (1). substantiv feminin considerent

CONSIDERÁȚIE s.f. 1. Stimă, respect. 2. Motiv, considerent, rațiune. ◊ A avea (sau a lua) în considerație = a ține seama de..., a avea în vedere. 3. Părere, reflecție, idee. [Gen. -iei, var. considerațiune s.f. / cf. fr. considération, lat. consideratio]. substantiv feminin considerație

CONSIDERÁȚIE s. f. 1. stimă, respect. 2. motiv, considerent, rațiune. ♦ a avea (sau a lua) în ~ = a ține seama de..., a avea în vedere. 3. părere, reflecție, idee. (< fr. considération, lat. consideratio) substantiv feminin considerație

CONSIDERÁȚIE, considerații, s. f. 1. Stimă, respect. 2. Motiv, considerent, rațiune. 3. Părere, idee; reflecție. [Var.: considerațiúne s. f.] – Din fr. considération, lat. consideratio, -onis. substantiv feminin considerație

consideráție (considerent, părere, stimă) (-ți-e) s. f., art. consideráția (-ți-a), g.-d. art. consideráției; pl. consideráții, art. consideráțiile (-ți-i-) substantiv feminin considerație

CONSIDERÁȚIE, considerații, s. f. 1. Motiv, rațiune, considerent. Considerații de ordin secundar.Expr. A avea (sau a lua) în considerație = a avea în vedere, a ține seamă de... 2. Reflecție, părere, idee. Relația manuscriptă a dom­nului. Paul de Marenne... rămasă in biblioteca națională pariziană cuprinde lungi considerații morale și filozofice. SADOVEANU, Z. C. 28. Voi să arăt numai niște conside­rații personale, care mi se par adevărate. GHEREA, ST. CR. II 105. 3. Stimă, respect. A arăta cuiva cea mai mare considerație.Înzestrat cu o înțelegere rară, dezvoltată încă prin studii serioase, și cu mult curaj cetățenesc, Miran [Costin] dobîndi îndată o mare considerație între compa­trioții săi. BĂLCESCU, O. I 184. – Pronunțat: -ți-e. substantiv feminin considerație

*considerațiúne f. (lat. considerátio, -ónis). Atențiune, luare în samă [!]: a lua pe cineva, a lua un lucru în considerațiune. Fig. Rațiune, motiv, punct de vedere: această considerațiune m´a decis, am cedat acesteĭ considerațiunĭ. Stimă: am mare (multă) considerațiune p. el, îl am în mare considerațiune. Pl. Reflexiunĭ, observațiunĭ. În considerațiunea unuĭ om, unuĭ lucru, din cauza stimeĭ saŭ importanțeĭ luĭ. – Ob. -áție. substantiv feminin considerațiune

considerați(un)e f. 1. fapta de a considera, cercetare atentivă: a lua în considerațiune; 2. rațiune, motiv: am cedat acestei considerațiuni; 3. stimă ce are lumea pentru cineva: el merită considerațiunea tuturor; 4. pl. reflexiuni, observațiuni. substantiv feminin considerațiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului considerație

considerație   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular considerație considerația
plural considerații considerațiile
genitiv-dativ singular considerații considerației
plural considerații considerațiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z