consfătuire definitie

CONSFĂTUÍRE, consfătuiri, s. f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Întâlnire de lucru a salariaților unei instituții sau întreprinderi, a membrilor unei organizații, a reprezentanților unor domenii de activitate, ai unor state etc., în care se discută probleme de interes comun, general. – V. consfătui. substantiv feminin consfătuire

CONSFĂTUÍRE s.f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Ședință în care se discută probleme de interes comun. [< consfătui]. substantiv feminin consfătuire

CONSFĂTUÍRE s. f. acțiunea de a se consfătui. ◊ ședință de lucru în care se discută probleme de interes comun. (< consfătui) substantiv feminin consfătuire

*consfătuíre f. Sfat reciproc, sfătuire, consiliŭ: consfătuirea unor deputațĭ. substantiv feminin consfătuire

CONSFĂTUÍRE, consfătuiri, s. f. Acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei. ♦ Ședință în care se discută probleme de interes comun, general. – V. consfătui. substantiv feminin consfătuire

consfătuíre s. f., g.-d. art. consfătuírii; pl. consfătuíri substantiv feminin consfătuire

CONSFĂTUÍRE, consfătuiri, s. f. Acțiunea de a (s e) c o n s f ă t u i și rezultatul ei; ședință a salariaților unei întreprinderi sau instituții, a membrilor unei organizații etc., în care se discută probleme de interes comun. Un eveniment de o importanță deosebită pentru desfășurarea rodnică a muncii didactice în noul an de activitate în cadrul învățămîntului elementar și mediu îl constituie consfătuirile raionale ale cadrelor didactice. CONTEMPORANUL, S. II, 1952 nr. 310, 1/1. ◊ Consfătuire de producție = ședință organizată în vederea îmbunătățirii producției dintr-un sec­tor, dintr-o întreprindere, dintr-o instituție etc. și în cadrul căreia se face o analiză a muncii și schimb de experiență cu alte întreprinderi (instituții etc.) sau cu muncitorii mai ridicați din aceeași întreprindere. Comitetul de între­prindere. a organizat consfătuiri de producție pe secții și pe grupe sindicale, creînd astfel condiții ca fiecare mun­citor să poată cunoaște mai bine în ce constau diferitele metode înaintate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2662. substantiv feminin consfătuire

CONSFĂTUÍ vb. IV. refl. (Despre mai multe persoane) A se sfătui împreună. [< con- + sfătui]. verb consfătui

CONSFĂTUÍ vb. refl. a se sfătui împreună; a se consulta. (< con- + sfătui) verb consfătui

consfătuì v. a se sfătui împreună cu alții. verb consfătuì

CONSFĂTUÍ, consfătuiesc, vb. IV. Refl. reci­proc. (Despre două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună. verb consfătui

CONSFĂTUÍ, consfătuiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună, a se consulta. – Con1- + sfătui. verb consfătui

CONSFĂTUÍ, consfătuiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună, a se consulta. – Con1- + sfătui. verb consfătui

!consfătuí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se consfătuiéște, imperf. 3 sg. se consfătuiá; conj. prez. 3 să se consfătuiáscă verb consfătui

*consfătuĭésc (mă) v. refl. (con- și sfătuĭesc). Mă sfătuĭesc împreună cu alțiĭ. verb consfătuĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului consfătuire

consfătuire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consfătuire consfătuirea
plural consfătuiri consfătuirile
genitiv-dativ singular consfătuiri consfătuirii
plural consfătuiri consfătuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z