conopídă (conopíde), s. f. – Plantă erbacee leguminoasă, cu căpățâna comestibilă (Brassica botrytis). Mr. cunupidă. Ngr. ϰαυνουπίδια (Cihac, II, 651; Gáldi 167), cf. tc. kunebit, alb. kunipidhë (Meyer 214). substantiv femininconopidă
conopídă f., pl. e (ngr. konopídi și kunupídi, d. turc. kunnebit, kannebit, karnebit, karnabit, care vine d. vgr. krambidion, dim. d. krámbe, varză). Un fel de varză înflorită (brássica botrýtis). V. carfiol. substantiv femininconopidă
conopídă s. f., g.-d. art. conopídei; pl. conopíde substantiv femininconopidă
conopidă f. soiu de varză cu bobițe mari și cărnoase (Brassica oleracea). [Gr. mod.]. substantiv femininconopidă
CONOPÍDĂ, conopide, s. f. Plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu o inflorescență cărnoasă comestibilă în formă de căpățână, de culoare alburie (Brassica oleracea, var. botrytis). ♦ Inflorescența acestei plante. – Din ngr. kunupídi. substantiv femininconopidă
CONOPÍDĂ, conopide, s. f. Plantă erbacee cu frunzele lunguiețe și groase și cu o inflorescență în formă de căpățînă cărnoasă de culoare alburie (Brassica oleracea); inflorescența comestibilă a acestei plante. Grădinarii seamănă... conopide, bame. I. IONESCU, M. 357. substantiv femininconopidă
conopidă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | conopidă | conopida |
plural | conopide | conopidele | |
genitiv-dativ | singular | conopide | conopidei |
plural | conopide | conopidelor |