*coñác n., pl. urĭ (după numele orașuluĭ Cognac din Francia, celebru pin [!] rachiurĭ). Un fel de rachiŭ făcut din vin și care are coloarea [!] ceaĭuluĭ. V. rom. substantiv neutrucoñac
CONIÁC s.n. Băutură alcoolică tare, care se obține prin distilarea vinului. [Pron. co-niac. / < fr. cognac, cf. Cognac – oraș în Franța]. substantiv neutruconiac
CONIÁC I. s. n. băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea vinului. II adj. inv. de culoarea coniacului (I). (< fr. cognac) substantiv neutruconiac
*coniác, V. coñac. substantiv neutruconiac
coniác (-niac) s. n., (sorturi, porții) pl. coniácuri substantiv neutruconiac
coniac a. rachiu de Cognac. substantiv neutruconiac
CONIÁC, (2) coniacuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea anumitor sorturi de vin și păstrarea produsului în butoaie de stejar. 2. Varietate, sort de coniac (1). – Din fr. cognac. substantiv neutruconiac
CONIÁC, coniacuri, s. n. Băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea vinului. Scoase... o sticlă plată de coniac. C. PETRESCU, Î. II 138. – Pronunțat: -niac. substantiv neutruconiac
coniac substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | coniac | coniacul |
plural | coniacuri | coniacurile | |
genitiv-dativ | singular | coniac | coniacului |
plural | coniacuri | coniacurilor |