 
            
        CONGREGAȚIÚNE s.f. v. congregație. substantiv feminincongregațiune
*congregațiúne f. (lat. congregátio, -ónis, d. grex, gregis, turmă. V. agregațiune). Societate religioasă. Adunare de prelațĭ la Roma p. examinarea oare-căror afacerĭ: congregațiunea indicelui. – Și -áție. substantiv feminincongregațiune
congregați(un)e f. 1. corp de mai multe persoane religioase sau laice trăind sub aceeaș regulă; 2. asociațiune religioasă. substantiv feminincongregațiune
| congregațiune | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | congregațiune | congregațiunea | 
| plural | congregațiuni | congregațiunile | |
| genitiv-dativ | singular | congregațiuni | congregațiunii | 
| plural | congregațiuni | congregațiunilor | |