CONGLĂSUÍ, conglăsuiésc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A fi de acord, a se potrivi cu..., a concorda. – Con1- + glăsui (probabil după germ. übereinstimmen sau rus. soglasitsea). verbconglăsui
conglăsuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conglăsuiésc, imperf. 3 sg. conglăsuiá; conj. prez. 3 să conglăsuiáscă verbconglăsui
conglăsuì v. a fi de acord, a se rosti unanim: Mihaiu văzând că simțămintele boierilor conglăsuiesc cu ale sale BĂLC. [Neologism modelat după germ. übereinstimmen]. verbconglăsuì
CONGLĂSUÍ, conglăsuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A fi de acord, a se potrivi cu..., a concorda. – Con1- + glăsui (probabil după germ. übereinstimmen sau rus. soglasitsea). verbconglăsui
CONGLĂSUÍ, conglăsuiesc, vb. IV. Intranz. (învechit) A fi de acord, a se potrivi cu..., a corespunde. verbconglăsui
*conglăsuĭésc v. intr. (con- și glăsuĭesc, după rus. so-glasitĭ-sĕa orĭ germ. überein-stimmen). Rar. Îs de acord, mă potrivesc în gînd. V. soglăsuire. verbconglăsuĭesc
conglăsui | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)conglăsui | conglăsuire | conglăsuit | conglăsuind | singular | plural | ||
conglăsuind | conglăsuiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | conglăsuiesc | (să)conglăsuiesc | conglăsuiam | conglăsuii | conglăsuisem | |
a II-a (tu) | conglăsuiești | (să)conglăsuiești | conglăsuiai | conglăsuiși | conglăsuiseși | ||
a III-a (el, ea) | conglăsuiește | (să)conglăsuiai | conglăsuia | conglăsui | conglăsuise | ||
plural | I (noi) | conglăsuim | (să)conglăsuim | conglăsuiam | conglăsuirăm | conglăsuiserăm | |
a II-a (voi) | conglăsuiți | (să)conglăsuiți | conglăsuiați | conglăsuirăți | conglăsuiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | conglăsuiesc | (să)conglăsuiască | conglăsuiau | conglăsuiră | conglăsuiseră |