conglăsui definitie

CONGLĂSUÍ, conglăsuiésc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A fi de acord, a se potrivi cu..., a concorda. – Con¹- + glăsui (probabil după germ. übereinstimmen sau rus. soglasitsea). verbconglăsui

conglăsuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conglăsuiésc, imperf. 3 sg. conglăsuiá; conj. prez. 3 să conglăsuiáscă verbconglăsui

conglăsuì v. a fi de acord, a se rosti unanim: Mihaiu văzând că simțămintele boierilor conglăsuiesc cu ale sale BĂLC. [Neologism modelat după germ. übereinstimmen]. verbconglăsuì

CONGLĂSUÍ, conglăsuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A fi de acord, a se potrivi cu..., a concorda. – Con¹- + glăsui (probabil după germ. übereinstimmen sau rus. soglasitsea). verbconglăsui

CONGLĂSUÍ, conglăsuiesc, vb. IV. Intranz. (învechit) A fi de acord, a se potrivi cu..., a corespunde. verbconglăsui

*conglăsuĭésc v. intr. (con- și glăsuĭesc, după rus. so-glasitĭ-sĕa orĭ germ. überein-stimmen). Rar. Îs de acord, mă potrivesc în gînd. V. soglăsuire. verbconglăsuĭesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiconglăsui

conglăsui		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)conglăsui	conglăsuire	conglăsuit	conglăsuind	singular	plural
		(a)conglăsui	conglăsuire	conglăsuit	conglăsuind	conglăsuind	conglăsuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	conglăsuiesc	(să)conglăsuiesc	conglăsuiam	conglăsuii	conglăsuisem
	a II-a (tu)	conglăsuiești	(să)conglăsuiești	conglăsuiai	conglăsuiși	conglăsuiseși
	a III-a (el, ea)	conglăsuiește	(să)conglăsuiai	conglăsuia	conglăsui	conglăsuise
plural	I (noi)	conglăsuim	(să)conglăsuim	conglăsuiam	conglăsuirăm	conglăsuiserăm
	a II-a (voi)	conglăsuiți	(să)conglăsuiți	conglăsuiați	conglăsuirăți	conglăsuiserăți
	a III-a (ei, ele)	conglăsuiesc	(să)conglăsuiască	conglăsuiau	conglăsuiră	conglăsuiseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z