CONGLOMERÁT s.n. 1. Rocă sedimentară formată prin cimentarea pietrișurilor și a prundișurilor transportate de ape; conglomerație. ♦ (Tehn.) Masă de materiale aglomerate cu ajutorul unui liant. 2. (Ec.) Formă de monopol rezultată prin fuziunea unor companii care își desfășoară activitatea în cele mai diverse ramuri și sectoare de producție. 3. (Fig.) Adunătură, îngrămădire de lucrări diferite. [< fr. conglomérat, cf. lat. conglomeratus]. adjectivconglomerat
CONGLOMERÁT s. n. 1. rocă sedimentară detritică, formată prin cimentarea bolovănișurilor și pietrișurilor transportate de ape; conglomerație. ♦ (tehn.) masă de materiale aglomerate cu ajutorul unui liant. 2. (ec.) formă de monopol prin fuziunea unor companii care își desfășoară activitatea în cele mai diverse ramuri și sectoare de producție. 3. (fig.) îngrămădire de lucrări, de aspecte diferite. (< fr. conglomérat) adjectivconglomerat
conglomerát s. n., pl. conglomeráte adjectivconglomerat
*conglomerát n., pl. e (lat. con-glomeratum). Geol. Grămădeală naturală de substanțe minerale diverse strîns lipite: această stîncă e un conglomerat. Fig. Grup (politic maĭ ales) compus din fel de fel de oamenĭ. V. concrețiune. adjectivconglomerat
CONGLOMERÁT, conglomerate, s. n. Rocă sedimentară consolidată, formată din fragmente rotunjite de roci mai vechi, cimentate cu argilă, calcar, silice etc.; conglomerație. ♦ Fig. Amestec, îmbinare de elemente eterogene. – Din fr. conglomérat. adjectivconglomerat
CONGLOMERÁT, conglomerate, s. n. 1. Rocă de agregație formată prin transport din sfărîmăturile rotunjite ale altor roci mai vechi și cimentate cu argilă, var, silice etc. [Excursioniștii] ciocăneau conglomerate Și pe sub albele portaluri ieșeau din peșteri dărîmate. ANGHEL-IOSIF, C. M. 1120. 2. F i g. Adunătură, amestec, îmbinare nesistematică a unor elemente eterogene. Un conglomerat de cazane, de tuburi, de țevi și scări în spirală. BOGZA, A. Î. 63. adjectivconglomerat
CONGLOMERÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. [< fr. conglomérer, lat. conglomerare – a îngrămădi]. verb tranzitivconglomera
CONGLOMERÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. (< fr. conglomérer, lat. conglomerare) verb tranzitivconglomera
conglomerá (a ~) vb., ind. prez. 3 conglomereáză verb tranzitivconglomera
CONGLOMERÁ, conglomerez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. – Din fr. conglomérer, lat. conglomerare. verb tranzitivconglomera
*conglomeréz v. tr. (lat. conglómero, -áre. V. ghem). Pun împreună, reunesc într´o singură grămadă. verb tranzitivconglomerez
conglomerat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | conglomerat | conglomeratul | conglomerată | conglomerata |
plural | conglomerați | conglomerații | conglomerate | conglomeratele | |
genitiv-dativ | singular | conglomerat | conglomeratului | conglomerate | conglomeratei |
plural | conglomerați | conglomeraților | conglomerate | conglomeratelor |