CONFORMÍSM s.n. Atitudine oportunistă, care constă în acceptarea mecanică a unor obiceiuri sau în conformarea la ordinele sau îndrumările primite, împotriva convingerilor proprii. [Cf. fr. conformisme]. substantiv neutruconformism
CONFORMÍSM s. n. atitudine oportunistă, acceptarea necritică, mecanică și supunerea formală, docilă față de orice obiceiuri, idei, hotărâri. (< fr. conformisme) substantiv neutruconformism
conformísm s. n. substantiv neutruconformism
CONFORMÍSM s. n. Atitudinea conformistului; acceptare mecanică, necritică și supunere formală, docilă, față de orice obiceiuri, idei, hotărâri etc. – Din fr. conformisme. substantiv neutruconformism
CONFORMÍSM s. n. Atitudine oportunistă, nesinceră și formală care se caracterizează prin conformarea, împotriva convingerilor proprii, la ordinele sau îndrumările primite. substantiv neutruconformism
conformism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | conformism | conformismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | conformism | conformismului |
plural | — | — |