confia definitie

credit rapid online ifn

CONFIÁ vb. I. (Franțuzism) 1. tr. A mărturisi, a destăinui. 2. refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. confier, cf. lat. confidere – a avea încredere]. verb tranzitivconfia

CONFIÁ1 vb. I. tr. a încredința cuiva un secret, o taină. II. refl. a se încrede în cineva; a se destăinui. (< fr. confier) verb tranzitivconfia

credit rapid online ifn

CONFIÁ2 vb. tr. a impregna (fructe) cu un sirop de zahăr, a zaharisi. (după fr. confier) verb tranzitivconfia

confiá (a ~) (livr.) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 confiáză, 1 pl. confiém (-fi-em); conj. prez. 3 să confiéze; ger. confiínd (-fi-ind) verb tranzitivconfia

confià v. 1. a remite fidelității, îngrijirilor, discrețiunii cuiva: când a plecat azi Vodă, te-a confiat el mie AL.; 2. a avea confiență, a face o confidență: dorul și-l confie câmpului EM. verb tranzitivconfià

CONFIÁ, confiez, vb. I. (Livr.) 1. Tranz. A încredința cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. Refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pr.: -fi-a] – Din fr. confier. verb tranzitivconfia

*confiéz v. tr. (fr. confier). Barb. Încredințez, mărturisesc (un secret). Predaŭ (un obĭect). verb tranzitivconfiez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiconfia

confia  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)confia confiere confiat confiind singular plural
confiind confiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) confiez (să)confiez confiam confiai confiasem
a II-a (tu) confiezi (să)confiezi confiai confiași confiaseși
a III-a (el, ea) confia (să)confiai confia confie confiase
plural I (noi) confiem (să)confiem confiam confiarăm confiaserăm
a II-a (voi) confiați (să)confiați confiați confiarăți confiaserăți
a III-a (ei, ele) confia (să)confieze confiau confia confiaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z