CONFEDERÁT, -Ă s. m. f. cel care face parte dintr-o confederație. (< fr. confédéré) adjectivconfederat
CONFEDERÁT, -Ă s.m. și f. Persoană care face parte dintr-o confederație; (spec.) adept al Confederației Sudului, formată în America după războiul de Secesiune. [Cf. fr. confédéré]. adjectivconfederat
*confederát, -ă s. și adj. (lat. confoederatus). Unit pin [!] confederațiune. adjectivconfederat
confederát adj. m., s. m., pl. confederáți; adj. f., s. f. confederátă, pl. confederáte adjectivconfederat
confederat m. cel unit printr’o confederațiune. adjectivconfederat
CONFEDERÁT, -Ă, confederați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care face parte dintr-o confederație. – Din fr. confédéré. adjectivconfederat
CONFEDERÁ vb. I. refl. (Rar) A se uni într-o confederație. [Cf. fr. confédérer]. verbconfedera
CONFEDERÁ vb. refl. a se uni într-o confederație. (< fr. confédérer) verbconfedera
!confederá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se confedereáză verbconfedera
confederà v. a (se) uni într’o confederațiune. verbconfederà
CONFEDERÁ, confederez, vb. I. Refl. (Rar) A se uni într-o confederație. – Din fr. confédérer. verbconfedera
*confederéz v. tr. (lat. confoederare. V. federez). Aliez, unesc în mod politic saŭ militar. verbconfederez
confederat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | confederat | confederatul | confederată | confederata |
plural | confederați | confederații | confederate | confederatele | |
genitiv-dativ | singular | confederat | confederatului | confederate | confederatei |
plural | confederați | confederaților | confederate | confederatelor |