reduceri si promotii 2018
Definitie conduită - ce inseamna conduită - Dex Online

conduită definitie

CONDUÍTĂ, conduite, s. f. 1. Fel de a se purta, comportare; manieră. 2. Comportament. – Din fr. conduite. substantiv feminin conduită

CONDUÍTĂ s.f. Comportare, atitudine (în societate, în viață). [Pron. -du-i-. / < fr. conduite, cf. rus. konduita]. substantiv feminin conduită

CONDUÍTĂ s. f. fel de a se purta, comportare; manieră; comportament. (< fr. conduite) substantiv feminin conduită

*conduítă f., pl. e (rus. pol. konduita, d. fr. conduite). Barb. Purtare, atitudine (maĭ ales a elevilor la școală). substantiv feminin conduită

conduítă s. f., g.-d. art. condúitei; pl. conduíte substantiv feminin conduită

conduită f. modul de a se conduce, purtare. substantiv feminin conduită

CONDUÍTĂ, conduite, s. f. 1. Fel de a se purta, comportare; manieră. 2. Comportament. – Din fr. conduite. substantiv feminin conduită

CONDUÍTĂ, conduite, s. f. Purtate, fel de a se purta, atitudine în societate, deprinderi morale. Elevul are o bună conduită în școală, a Maro, probabil, regreta con­duita avută față de Șalomia. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 191. ◊ Linie de conduită = normă de purtare. substantiv feminin conduită

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului conduită

conduită   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular condui conduita
plural conduite conduitele
genitiv-dativ singular conduite conduitei
plural conduite conduitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z