conducător definitie

CONDUCĂTÓR, -OÁRE, conducători, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care conduce, de conducere. 2. (Despre corpuri, în sintagma) Bun (sau rău) conducător de căldură (sau de electricitate) = care are însușirea de a transmite (sau de a nu transmite) căldura (sau electricitatea). II. S. m. și f. Persoană sau organ care conduce un partid, o organizație, o instituție sau o întreprindere. – Conduce + suf. -ător. adjectiv conducător

CONDUCĂTÓR, -OÁRE adj. Care conduce, de conducere. ◊ (Corp) bun (sau rău) conducător de electricitate (sau de căldură) = (Corp) prin care străbate ușor (sau greu) electricitatea (sau căldura). // s.m. și f. Persoană, organ care este la conducere; șef politic și ideologic al unui partid, al unei mișcări publice etc.; persoană care conduce o instituție, o întreprindere, un (auto)vehicul etc. [< conduce + -(ă)tor]. adjectiv conducător

conducător a. și m. care conduce. adjectiv conducător

CONDUCĂTÓR, -OÁRE I. adj. 1. care conduce; de conducere. 2. (despre corpuri) bun (sau rău) ~ = care prezintă (sau nu) conductibilitate. II. s. m. f. persoană, organ care conduce un partid, o instituție, întreprindere, un (auto)vehicul etc. (< conduce + -/ă/tor) adjectiv conducător

*conducătór, -oáre s. și adj. (d. conduc). Care conduce. Corp bun saŭ răŭ conducător de căldură saŭ de electricitate, care lasă orĭ nu lasă căldura orĭ electricitatea să treacă pin [!] el. adjectiv conducător

CONDUCĂTÓR, -OÁRE, conducători, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care conduce; de conducere. 2. (Despre corpuri, în sintagma) Bun (sau rău) conducător de căldură (sau de electricitate) = Care prezintă (sau nu) conductibilitate. II. S. m. și f. Persoană sau organ care conduce un stat, un partid, o organizație, o instituție, o întreprindere etc. – Conduce + suf. -ător. adjectiv conducător

conducătór adj. m., s. m., pl. conducătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. conducătoáre adjectiv conducător

CONDUCĂTÓR1, -OÁRE, conducători, -oare, adj. 1. Care conduce, de conducere. ◊ Idee conducătoare = idee principală; predominantă, de bază. (F i g.) Fir conducător= idee călăuzitoare într-o discuție sau într-o argumentare. 2. (Despre corpuri, substanțe) Care are însușirea de a transmite, de a conduce căldura sau electricitatea. Meta­lele sînt bune conducătoare de căldură și electricitate. adjectiv conducător

CONDUCĂTÓR2, -OÁRE, conducători, -oare, s. m. și f. Persoană.sau organ care conduce, care e în frunte; șef politic și ideologic al unui partid, al unei mișcări publice; persoană care conduce o instituție, o întreprindere etc. Partidul este conducătorul politic al clasei muncitoare și al întregului popor muncitor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704. Fiecare comunist trebuie să fie un conducător al maselor țărănimii muncitoare pe drumul trasat de partid. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 79. adjectiv conducător

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului conducător

conducător   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conducător conducătorul conducătoare conducătoarea
plural conducători conducătorii conducătoare conducătoarele
genitiv-dativ singular conducător conducătorului conducătoare conducătoarei
plural conducători conducătorilor conducătoare conducătoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z