comunicație definitie

COMUNICÁȚIE, comunicații, s. f. 1. Mijloc de comunicare între puncte diferite; legătură, contact. 2. Sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicației. 3. (În sintagma) Comunicații de masă = totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informațiilor (poștă, telegraf, telefon, radio, televiziune, cinema, publicații etc.). [Var.: (înv.) comunicațiúne s. f.] – Din fr. communication, lat. communicatio, -onis. substantiv feminin comunicație

COMUNICÁȚIE s.f. 1. Mijloc de legătură între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.). 2. (Lit.) Figură retorică prin care un orator sau un autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente. [Gen. -iei, var. comunicațiune s.f. / cf. fr. communication, lat. communicatio]. substantiv feminin comunicație

COMUNICÁȚIE s. f. 1. mijloc de comunicare între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.) ◊ (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legături. 2. figură retorică prin care un orator sau autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente. (<fr. communication, lat. communicatio) substantiv feminin comunicație

COMUNICÁȚIE, comunicații, s. f. 1. Mijloc de comunicare între puncte diferite; legătură, contact. 2. Sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicației. 3. (În sintagma) Comunicații de masă = totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informațiilor (poștă, telegraf, telefon, radio, televiziune, cinema, publicații etc.). [Var.: (înv.) comunicațiúne s. f.] – Din fr. communication, lat. communicatio, -onis. substantiv feminin comunicație

comunicáție (-ți-e) s. f., art. comunicáția (-ți-a), g.-d. art. comunicáției; pl. comunicáții, art. comunicáțiile (-ți-i-) substantiv feminin comunicație

COMUNICÁȚIE, comunicații, s. f. Mijloc de comu­nicare între puncte diferite; legătură, contact. Linie de comunicație. Căi de comunicație. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) comunicațiúne (D. ZAMFIRESCU, R. 187) s. f. substantiv feminin comunicație

*comunicațiúne f. (lat. communicátio, -ónis). Acțiunea de a comunica. Legătură, relațiune, corespondență: cale de comunicațiune cu cineva, cu ceva. Informațiune: a primi o comunicațiune. – Și -áție și -áre. substantiv feminin comunicațiune

comunicați(un)e f. 1. lucrarea de a comunica și rezultatul ei; 2. informațiune, știre. substantiv feminin comunicațiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului comunicație

comunicație   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comunicație comunicația
plural comunicații comunicațiile
genitiv-dativ singular comunicații comunicației
plural comunicații comunicațiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z