COMPLEXIFICÁ, complexífic, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni (mai) complex. – Complex + suf. -ifica. verb tranzitivcomplexifica
COMPLEXIFICÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni (mai) complex. (< complex + -ifica) verb tranzitivcomplexifica
COMPLEXIFICÁ, complexífic, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni (mai) complex. – Complex + suf. -ifica. verb tranzitivcomplexifica
complexifica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)complexifica | complexificare | complexificat | complexificând | singular | plural | ||
complexificând | complexificați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | complexific | (să)complexific | complexificam | complexificai | complexificasem | |
a II-a (tu) | complexifici | (să)complexifici | complexificai | complexificași | complexificaseși | ||
a III-a (el, ea) | complexifică | (să)complexificai | complexifica | complexifică | complexificase | ||
plural | I (noi) | complexificăm | (să)complexificăm | complexificam | complexificarăm | complexificaserăm | |
a II-a (voi) | complexificați | (să)complexificați | complexificați | complexificarăți | complexificaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | complexifică | (să)complexifice | complexificau | complexificară | complexificaseră |