compatibilitate definitie

COMPATIBILITÁTE s. f. 1. Faptul de a fi compatibil; însușirea a tot ce e compatibil; potrivire. 2. (Log.) Raport între două enunțuri care nu se exclud reciproc. 3. (Mat.) Proprietate a unui sistem de relații de a fi compatibil, părțile sale neexcluzându-se una pe cealaltă. 4. (Tel.; în sintagma) Compatibilitate inversă = retrocompatibilitate. – Din fr. compatibilité. substantiv feminincompatibilitate

COMPATIBILITÁTE s.f. Faptul, însușirea de a fi compatibil; potrivire. ♦ (Log.) Raport între două enunțuri care nu se exclud reciproc. ♦ (Mat.) Proprietate a unui sistem de relații (ecuații, inegalități etc.) de a fi compatibil. [Cf. fr. compatibilité]. substantiv feminincompatibilitate

COMPATIBILITÁTE s. f. 1. faptul, însușirea de a fi compatibil. ◊ (lingv.) însușirea de a putea exista împreună, de a suporta asocierea cu un cuvânt sau prezența unei categorii gramaticale. 2. (log.) raport între două enunțuri care nu se exclud reciproc. 3. (mat.) proprietate a unui sistem de relații de a fi compatibil. 4. (telec.) ~ inversă = retrocompatibilitate. (< fr. compatibilité) substantiv feminincompatibilitate

*compatibilitáte f. (d. compatibil; fr. -ilité). Calitatea lucrurilor care pot fi la un loc, potriveală: compatibilitate de caracter. substantiv feminincompatibilitate

compatibilitáte s. f., g.-d. art. compatibilitắții substantiv feminincompatibilitate

compatibilitate f. caracterul celui compatibil. substantiv feminincompatibilitate

COMPATIBILITÁTE s. f. Faptul de a fi compatibil, însușirea a tot ceea ce e compatibil; potrivire. ◊ V. ase­mănare. substantiv feminincompatibilitate

COMPATIBILITÁTE s. f. 1. Faptul de a fi compatibil; însușirea a tot ce e compatibil; potrivire. 2. (Log.) Raport între două enunțuri care nu se exclud reciproc. 3. (Mat.) Proprietate a unui sistem de relații de a fi compatibil, părțile sale neexcluzându-se una pe cealaltă. 4. (Tel.; în sintagma) Compatibilitate inversă = retrocompatibilitate. – Din fr. compatibilité. substantiv feminincompatibilitate