COMISÚRĂ s.f. 1. Loc unde se reunesc două părți ale unui organ sau ale corpului; legătură, încheietură. 2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. [< fr. commissure, cf. lat. commissura]. substantiv feminincomisură
COMISÚRĂ s. f. 1. punct de unire a două formații anatomice. 2. fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. 3. (constr.) legătură între pietre. (< fr. commissure, lat. commissura) substantiv feminincomisură
*comisúră f., pl. ĭ (lat. commissura, d. committere, a uni. V. comit). Anat. Punctu de unire a unor părțĭ ale corpuluĭ: comisura buzelor. substantiv feminincomisură
comisúră s. f., g.-d. art. comisúrii; pl. comisúri substantiv feminincomisură
comisură f. Anat. punctul de unire a unor părți ale corpului: comisura buzelor. substantiv feminincomisură
COMISÚRĂ, comisuri, s. f. 1. Punct de unire a două formațiuni anatomice. Comisura buzelor. Comisura pleoapelor. 2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale sau ale altor segmente din sistemul nervos central. – Din fr. commissure, lat. commissura. substantiv feminincomisură
COMISÚRĂ, comisuri, s. f. Locul unde se împreună două părți ale unui organ sau ale corpului; încheietură, legătură. Comisura capului cu corpul. substantiv feminincomisură
comisură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | comisură | comisura |
plural | comisuri | comisurile | |
genitiv-dativ | singular | comisuri | comisurii |
plural | comisuri | comisurilor |