colín (cracă) (reg.) s. m., pl. colíni substantiv masculincolin
COLÍN, colini, s. m. (Reg.) Cracă sau ramificație a tulpinii unui copac, crescută din rădăcină. – Et. nec. substantiv masculincolin
COLÍN, colini, s. m. (Regional) Ramificație a unui copac, tulpină crescută din rădăcină. Plouă, doamne, apa vine, Dar pe apă ce mi-și vine ? Doi colini din rădăcine. HODOȘ, P. P. 73. substantiv masculincolin
colin substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | colin | colinul |
plural | colini | colinii | |
genitiv-dativ | singular | colin | colinului |
plural | colini | colinilor |