colie definitie

-COLIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) col”, „colită”; „colon”. [< fr. -colie, cf. gr. kolon]. substantiv feminincolie

-COLÍE¹ elem. col³(e)-. () substantiv feminincolie

-COLÍE² elem. col⁴(o)-. substantiv feminincolie

COLÍE s. f. v. coliliu. substantiv feminincolie

COLÍE s. f. v. colilie. substantiv feminincolie

COLILÍU, -ÍE, colilii, s. f., adj. 1. S. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu perișori albi și pufoși; năgară (Stipa). ◊ Expr. Alb-colilie = (despre părul capului, p. ext., despre oameni) (cu părul) complet alb. (Pop.) A-i fi (cuiva) calea în colilie = a avea un drum frumos, plăcut. 2. Adj. Alb (ca colilia). [Var.: (pop.) colíe s. f.] – Cf. sb. k o v i l j e. substantiv feminincoliliu