colectură definitie

credit rapid online ifn

COLECTÚRĂ s.f. Oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor. [< germ. Kollektur]. substantiv feminincolectură

COLECTÚRĂ s. f. oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor. (< germ. Kollecktur) substantiv feminincolectură

credit rapid online ifn

*colectúră f., pl. ĭ (d. colector).Negustoria saŭ prăvălia colectoruluĭ, a celuĭ ce vinde bilete de loterie. substantiv feminincolectură

colectúră s. f., g.-d. art. colectúrii; pl. colectúri substantiv feminincolectură

COLECTÚRĂ, colecturi, s. f. Nume dat unor oficii de colectare a cărților (pentru aprovizionarea bibliotecilor). ♦ Agenție de vânzare a biletelor de loterie. Din germ. Kollektur. substantiv feminincolectură

COLECTÚRĂ, colecturi, s. f. Nume dat unor oficii de colectare a cărților, (în trecut) a biletelor de loterie etc. « Colectară centrală a bibliotecilor științifice » furni­zează cărțile necesare bibliotecilor documentare și științifice. substantiv feminincolectură

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicolectură

colectură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colectu colectura
plural colecturi colecturile
genitiv-dativ singular colecturi colecturii
plural colecturi colecturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z