COLECTÚRĂ s.f. Oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor. [< germ. Kollektur]. substantiv feminincolectură
COLECTÚRĂ s. f. oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor. (< germ. Kollecktur) substantiv feminincolectură
*colectúră f., pl. ĭ (d. colector).Negustoria saŭ prăvălia colectoruluĭ, a celuĭ ce vinde bilete de loterie. substantiv feminincolectură
colectúră s. f., g.-d. art. colectúrii; pl. colectúri substantiv feminincolectură
COLECTÚRĂ, colecturi, s. f. Nume dat unor oficii de colectare a cărților (pentru aprovizionarea bibliotecilor). ♦ Agenție de vânzare a biletelor de loterie. Din germ. Kollektur. substantiv feminincolectură
COLECTÚRĂ, colecturi, s. f. Nume dat unor oficii de colectare a cărților, (în trecut) a biletelor de loterie etc. « Colectară centrală a bibliotecilor științifice » furnizează cărțile necesare bibliotecilor documentare și științifice. substantiv feminincolectură
colectură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | colectură | colectura |
plural | colecturi | colecturile | |
genitiv-dativ | singular | colecturi | colecturii |
plural | colecturi | colecturilor |