cojit definitie
- Vezi aici mai multe sinonimecojit
- Vezi aici mai multe rimecojit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuco
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucoj
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cujit
COJÍT, -Ă, cojiți, -te, adj. 1. (Despre legume, fructe etc.) Care a fost curățat de coajă. 2. (Despre piele) De pe care s-au luat sau au căzut coji; descuamat. 3. (Despre pereți și despre varul sau tencuiala de pe pereți) Degradat (la suprafață) prin umflare, crăpare etc. din cauza condițiilor de mediu; coșcovit, scorojit. – V. coji. adjectivcojit
COJÍT, -Ă, cojiți, -te, adj. 1. (Despre răni cicatrizat, despre piele sau părți ale corpului acoperite cu piele) De pe care s-au luat sau au căzut coji. V. descuamat. Privirile lui... se opreau... pe mîinile ei cojite și butucănoase. VLAHUȚĂ, O. A. 99. 2. (Despre pereți sau despre tencuiala sau varul de pe pereți) Coșcovit, scorojit. Păreții odăii sînt murdari, pătați, cojiți și galbeni. DELAVRANCEA, H. T. 23. adjectivcojit
cojì V. a despoia de coajă, a jupui. verb tranzitivcojì
cojí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cojésc, imperf. 3 sg. cojeá; conj. prez. 3 să cojeáscă verb tranzitivcoji
COJÍ, cojesc, vb. IV. 1. Tranz. A curăța de coajă legume, fructe etc. 2. Refl. (Despre răni cicatrizate, despre pielea arsă de soare) A se curăța de coji; a se descuama. 3. Refl. (Despre pereți și despre tencuiala sau varul de pe ei) A se degrada (la suprafață) prin umflare, crăpare etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi. – Din coajă. verb tranzitivcoji
COJÍ, cojesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la copaci, legume, fructe etc.) A curăța de coajă. Au cojit vro cîțiva tei și au făcut o funie lungă. SBIERA, P. 84. 2. Refl.. (Despre răni cicatrizate, despre pielea spuzită, arsă de soare, uscată de vînt) A se curăța de coji. V. descuama. Apoi cercuiră cu toții în jurul mormîntului, învîrtind căciulele în mînile lor cojite de soare și de ger. DELAVRANCEA, S. 174. [Pielea] se crapă în diferite direcții și apoi se cojește, la TDRG. 3. Refl. (Despre pereți sau despre tencuiala sau varul de pe pereți) A se coșcovi, a se scoroji. Varul îngălbenise, se afumase, se cojea. DUMITRIU, N. 125. verb tranzitivcoji
cojésc v. tr. V. descojesc. verb tranzitivcojesc
descojésc și (ob.) cojésc v. tr. (d. coajă). Curăț de coajă, decortic (vorbind de lemne orĭ semințe). V. refl. Lemnele se cojesc. V. dezghĭoc și pelesc. verb tranzitivdescojesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicojit
| cojit adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | cojit | cojitul | cojită | cojita |
| plural | cojiți | cojiții | cojite | cojitele | |
| genitiv-dativ | singular | cojit | cojitului | cojite | cojitei |
| plural | cojiți | cojiților | cojite | cojitelor | |