COERÉDE s.m. Moștenitor împreună cu alții. [Pron. co-e-. / < lat. coheres, cf. fr. cohéritier]. substantiv masculincoerede
COERÉDE s. m. (jur.) moștenitor împreună cu alții. (< lat. coheres, -edis) substantiv masculincoerede
*coeréde m. (co și erede). Jur. Erede împreună cu alțiĭ. substantiv masculincoerede
coeréde s. m., pl. coerézi substantiv masculincoerede
COERÉDE, coerezi, s. m. (Jur.) Persoană care moștenește împreună cu alții pe cineva, considerată în raport cu aceștia; comoștenitor. – Din lat. coheres, -edis. substantiv masculincoerede
COERÉDE, coerezi, s. m. (Jur.) Cel care moștenește ceva împreună cu alții, considerat în raport cu aceștia. substantiv masculincoerede
coerede substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | coerede | coeredele |
plural | coerezi | coerezii | |
genitiv-dativ | singular | coerede | coeredelui |
plural | coerezi | coerezilor |