cnut definitie

cnut (cnúturi), s. n. – Bici. – Var. (înv.) cnută. Rus. knut (sec. XVIII). substantiv neutrucnut

*cnut n., pl. urĭ (rus. knut, d. vsued. knûtr, germ. knoten, nod). Bicĭ birjăresc. Bicĭ dintr´o curea cu nodurĭ, întrebuințat în închisorile ruseștĭ și înlocuit, supt Neculaĭ I, cu bicĭu numit pletĭ, din treĭ curele împletite, desființat și el oficial la 1863. Fig. Iron. Stăpînirea rusească. V. harapnic și nagaĭcă. substantiv neutrucnut

cnut s. n., pl. cnúturi substantiv neutrucnut

cnut n. 1. curele ferecate cu plumb, cu cari se biciuiește în Rusia; 2. bătaie cu cnutul. [Rus. KNUTŬ]. substantiv neutrucnut

CNUT, cnuturi, s. n. Bici făcut dintr-o curea de piele sau dintr-o funie, uneori cu multe sfârcuri prevăzute cu alice de plumb în vârf; nagaică. – Din rus. knut. substantiv neutrucnut

CNUT, cnuturi, s. n. Un fel de bici făcut dintr-o curea, de piele rotundă sau dintr-o funie, uneori cu mai multe sfîrcuri prevăzute cu plumb la vîrf, servind Ia stimularea» animalelor și (în Rusia țaristă) la bătaia oamenilor. Un popor mare a smuls din mîna stăpînilor cnutul și a început să le măsoare spinările cu el. PAS, Z. IV 49. Dar mulți sîngerară, păliră în groaznica luptă, Sub cnut și de boală. TOMA, C. V. 397. substantiv neutrucnut