CNOCAUTÁ vb. I. tr. A face pe cineva cnocaut. [< cnocaut + -a, cf. engl. knock-out]. adjectivcnocauta
CNOCAUTÁ vb. I. tr. A face pe cineva cnocaut. [< cnocaut + -a, cf. engl. knock-out]. verb tranzitivcnocauta
CNOCAUTÁ vb. tr. a face cnocaut. (< cnocaut) verb tranzitivcnocauta
cnocautat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | cnocautat | cnocautatul | cnocautată | cnocautata |
plural | cnocautați | cnocautații | cnocautate | cnocautatele | |
genitiv-dativ | singular | cnocautat | cnocautatului | cnocautate | cnocautatei |
plural | cnocautați | cnocautaților | cnocautate | cnocautatelor |