clăncăire definitie
- Vezi aici mai multe rimeclăncăire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucl
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuclă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
clăncăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 clắncăie, imperf. 3 sg. clăncăiá; conj. prez. 3 să clắncăie verbclăncăi
clăncăì (clăngăì) v. 1. a suna (de clopote); 2. a face sgomot ciocnindu-se (vorbind de arme). [Onomatopee]. verbclăncăì
CLĂNCĂÍ, pers. 3 clắncăie, vb. IV. Intranz. (Pop.; despre două obiecte) A produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor. – Clanc + suf. -ăi. verbclăncăi
CLĂNCĂÍ, clăncăiesc, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul redat prin onomatopeea « clanc ». verbclăncăi
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiclăncăire
| clăncăire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | clăncăire | clăncăirea |
| plural | clăncăiri | clăncăirile | |
| genitiv-dativ | singular | clăncăiri | clăncăirii |
| plural | clăncăiri | clăncăirilor | |