clămpău, clămpăi s. m. 1. individ greoi. 2. demagog. substantiv masculinclămpău
clămpắŭ m. (d. clămpănesc. Cp. și cu bg. hlapatari, papucĭ uzațĭ). Bz. Pl. Papucĭ ordinarĭ saŭ uzațĭ. substantiv masculinclămpăŭ
CLAMPÁ vb. tr. (med.) a obtura un vas, un canal, cu ajutorul penselor. (<fr. clamper) verb tranzitivclampa
clămpău | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | clămpău | clămpăul |
plural | clămpăi | clămpăii | |
genitiv-dativ | singular | clămpău | clămpăului |
plural | clămpăi | clămpăilor |