clămpănitúră s. f., g.-d. art. clămpănitúrii; pl. clămpănitúri substantiv femininclămpănitură
CLĂMPĂNITÚRĂ, clămpănituri, s. f. Clămpănit. – Clămpăni + suf. -tură. substantiv femininclămpănitură
CLĂMPĂNITÚRĂ, clămpănituri, s. f. Clămpăneală, clămpănit. Abia se mai aud focurile de armă ori clămpăniturile unei mitraliere. PAS, Z. III 203. substantiv femininclămpănitură
clămpănitură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | clămpănitură | clămpănitura |
plural | clămpănituri | clămpăniturile | |
genitiv-dativ | singular | clămpănituri | clămpăniturii |
plural | clămpănituri | clămpăniturilor |