clempănire definitie

CLEMPĂNÍ vb. IV. v. clămpăni. verb tranzitivclempăni

CLEMPĂNÍ vb. IV v. clămpini. verb tranzitivclempăni

clămpănésc v. intr. (vsl. sîrb. klapati, a clămpăni; germ. klappen, a flecări, klimpern, a clămpăni; ung. kalampalni, a clămpăni, kolompolni, a bălăngăni. V. clamp). Se zice despre huĭetu lucrurilor de lemn ș. a. cînd se izbesc unele de altele. (Cele de metal clănțănesc și zăngănesc): barza clămpănește din cĭoc, papuciĭ clămpănesc în picĭoare. Mă clatin în mers: a clămpăni de bătrîneță [!]. A vorbi mult și în deșert: ĭa nu maĭ clămpăni, măĭ! A clămpăni din piano, a cînta prea mult (și maĭ ales prost), a zdrăngăni. V. tr. A clămpăni o carte, a o închide răpede [!] ca să facă clamp. V. refl. Mă izbesc de colo colo: fereastra se clămpănește de vînt. Mă vîntur, mă fîțîĭ: ce te tot clămpănești pe aicĭ? – Și clempănesc (nord). verb tranzitivclămpănesc

clempănésc, V. clămpănesc. verb tranzitivclempănesc