CLAVÍRIU s.n. v. clavir. substantiv neutruclaviriu
CLAVÍRIU s. n. v. clavir. substantiv neutruclaviriu
claviriu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | claviriu | claviriul |
plural | clavirii | claviriile | |
genitiv-dativ | singular | claviriu | claviriului |
plural | clavirii | claviriilor |