CLAPÉTĂ s. f. 1. clapă de dimensiuni mici. 2. (bot.) parte articulată care închide anterele și care, prin deschidere la maturitate, eliberează polenul. (< fr. clapet) substantiv femininclapetă
CLAPÉTĂ s.f. Parte mobilă a unei supape. [Cf. fr. clapet]. substantiv femininclapetă
clapétă s. f., g.-d. art. clapétei; pl. clapéte substantiv femininclapetă
CLAPÉTĂ, clapete, s. f. Clapă mică; spec. clapă care intră în construcția unui robinet. – Din fr. clapet. substantiv femininclapetă
clapetă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | clapetă | clapeta |
plural | clapete | clapetele | |
genitiv-dativ | singular | clapete | clapetei |
plural | clapete | clapetelor |