clacare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeclacare
- Vezi aici mai multe rimeclacare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucl
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucla
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
clacáre s. f., g.-d. art. clacắrii; pl. clacắri substantiv femininclacare
CLACÁRE, clacări, s. f. Acțiunea de a claca. – V. claca. substantiv femininclacare
CLACÁ vb. I. 1. intr. (Franțuzism) A face să se audă, a produce un zgomot sec. ♦ (Despre condensatori) A se strica. 2. refl. A-și luxa tendonul la picior (printr-o călcătură stângace). ♦ (Despre cai) A avea tendoanele picioarelor (din față) umflate. [< fr. claquer]. verbclaca
CLACÁ vb. I. intr. 1. a face să se audă, a produce un zgomot sec ◊ (despre condensatori) a se strica. 2. (fig., fam.) a ceda psihic în urma unor suprasolicitări. ◊ a eșua, a da greș. II. refl. a-și luxa tendonul la picior. ◊ (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din față) umflate. (< fr. claquer) verbclaca
clacá (a ~) vb., ind. prez. 3 clacheáză verbclaca
CLACÁ, clachez, vb. I. Intranz. (Despre sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare, în urma unui efort. ♦ P. ext. A ceda din punct de vedere nervos. – Din fr. claquer. verbclaca
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiclacare
| clacare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | clacare | clacarea |
| plural | clacări | clacările | |
| genitiv-dativ | singular | clacări | clacării |
| plural | clacări | clacărilor | |