ciurecar definitie

credit rapid online ifn

cĭurecár m. Vechĭ. Făcător saŭ vînzător de cĭurecurĭ. substantiv masculincĭurecar

ciurecár (înv.) s. m., pl. ciurecári substantiv masculinciurecar

credit rapid online ifn

ciurecar m. cel ce vinde ciurecuri. substantiv masculinciurecar

CIURECÁR, ciurecari, s. m. (Înv.) Plăcintar care făcea ciurecuri. – Ciurec + suf. -ar. substantiv masculinciurecar

CIURECÁR, ciurecari, s. m. (Învechit) Plăcintar care face ciurecuri. Cît pentru Porojan, el deveni un pitar de frunte, sub ciomagul profesorului său, și fu ridicat la rangul de ciurecar. ALECSANDRI, la GHICA, S. 76. substantiv masculinciurecar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiciurecar

ciurecar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciurecar ciurecarul
plural ciurecari ciurecarii
genitiv-dativ singular ciurecar ciurecarului
plural ciurecari ciurecarilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z